Recomandari ale specialistilor

1. Domeniile de utilizare a compostului:

  • Agricultură – pentru a ameliora solul,
  • Refacerea ecologică a zonelor degradate,
  • Reconstrucţia peisagistică prin revegetalizarea suprafeţelor,
  • Grădinile private,
  • Horticultură,
  • Legumicultură,
  • Îmbunătăţiri funciare.

2. Tehnologia de preparare a compostului are două faze principale:

  • Prepararea mecanică a materialului pentru compostare,
  • Fermentarea deşeurilor.

Deşeurile menajere necesită o pregătire înainte de fermentare. Pregătirea constă din mărunţirea şi omogenizarea deşeurilor. Metoda pentru transformarea acestora în compost trebuie să fie aerobă, deoarece aceasta este mai rapidă şi evită producerea mirosurilor neplăcute.

3. Factori care influenţează procesul de fermentare:

Oxigenul

Cantitatea de aer care asigură oxigenul necesar fermentării este de 4,5 – 5 litri aer pe 1 kg de materie uscată şi pe oră. Unde este posibil, această cantitate de aer poate fi mărită prin aerare simplă, răsturnarea grămezilor de compost (în cazul compostării pe platforme în aer liber), introducerea aerului prin conducte perforate (în cazul compostării în grămezi), introducerea de aer rece sau cald în camerele de fermentare, prin amestecarea deşeurilor în mod continuu cu ajutorul unor utilaje speciale.

Apa

Procentul de umiditate optim este în funcţie de cantitatea de materii organice existente în deşeuri. Când conţinutul de materii organice este < 50% umiditatea trebuie să fie de 45%. Când conţinutul de materii organice este > 50% umiditatea trebuie să fie de 50 55%. Pentru creşterea eficienţei procesului de fermentare se impune un control al procesului. Materialul pentru compost trebuie să fie ferit de ploaie, deoarece creşterea umidităţii duce la accentuarea proceselor de fermentare anaerobă.

Compoziţia deşeurilor

Este un factor important în declanşarea procesului de fermentare. Dacă reziduurile menajere sunt bogate în materii fermentabile şi temperatura mediului este ridicată, procesul de compostare se declanşează rapid şi se desfăşoară corespunzător. Dacă reziduurile sunt sărace în substanţe organice, mai ales iarna, fermentarea este întârziată iar introducerea de aer suplimentar nu face decât să dăuneze procesului de fermentare.

Alţi factori:

  • Gradul de omogenizare a amestecului,
  • Granulaţia deşeurilor supuse fermentării,
  • Modul de aşezare a deşeurilor măcinate în grămezi sau în recipienţii de fermentare,
  • Încetinirea vitezei de creştere a temperaturii.

4. sfaturi

Deşeurile proaspăt măcinate sunt foarte active din punct de vedere biologic şi pot fi utilizate doar ca paturi calde pentru culturile de iarnă sau primăvară în solarii sau sere, dar produc gaze urât mirositoare.

5. sfaturi

Pe durata procesului de compostare se urmăreşte în mod deosebit obţinerea unei temperaturi mai ridicate pentru distrugerea microbilor patogeni şi producerea de materii coloide specifice.

6. Maturitatea compostului

Un compost poate fi utilizat în agricultură doar în stare finită (matur).

Un compost este considerat matur în momentul în care activitatea microorganismelor este redusă la minimum.

Determinarea maturităţii se face prin determinarea consumului de O2 (sau a producţiei de CO2) prin încercări pe plante, prin analiza structurii fizice, etc.

7. Utilizarea optima a compostului

Compostul este bine să fie utilizat în agricultură la sfârşitul fazei termofile, când produsul este mai bogat în substanţe organice. Maturizarea excesivă în depozit, duce la o mineralizare prea avansată a acestuia, ceea ce face săşi piardă o parte din efectele sale favorabile solului.

8. Fazele procesului de fermentare:

Faza latentă. Corespunde perioadei de timp necesar pentru a realiza colonii de microorganisme în noul mediu creat. Această fază începe practic încă din perioada de depozitare a deşeurilor şi durează până la începerea creşterii temperaturii în masa deşeurilor,

Faza de creştere. Faza corespunzătoare creşterii temperaturii depinde în mare măsură de compoziţia deşeurilor, umiditate şi de prezenţa aerului,

Faza termofilă. Perioada corespunzătoare celei mai înalte temperaturi. Această fază poate dura mai mult sau mai puţin în funcţie de cantitatea de substanţe organice şi de gradul de izolare termică realizat. În această fază se poate acţiona mai eficace asupra fermentării,

Faza de maturizare. Corespunde fermentării secundare, lente, favorabilă umezelii, respectiv transformării unor compuşi organici în humus sub acţiunea microorganismelor.

Compostul este bine să fie utilizat în agricultură la sfârşitul fazei termofile, când produsul este mai bogat în substanţe organice. Maturizarea excesivă în depozit, duce la o mineralizare prea avansată a acestuia, ceea ce face săşi piardă o parte din efectele sale favorabile solului.

Se recomandă un timp maxim de 3 luni de depozitare a compostului până la utilizare.

 9. Un element foarte important ce caracterizează starea şi calitatea compostului este raportul carbon/azot. Acest raport reflectă stadiul evoluţiei fermentării deşeurilor menajere.

10. Caracteristicile unui compost bun pentru agricultură:

  • Granulaţia: 90% din compost să treacă printro sită cu ochiul sitei de 35 mm,
  • Procentul de carbon: > 50%, determinat din materiile uscate,
  • Procentul de azot: > 0,3%, determinat din materiile uscate,
  • Raportul carbon/azot: să fie cuprins între 2030 (la deşeurile menajere proaspete, se acceptă 1015).

11. Modalităţi de utilizare a compostului

Un compost este acel produs care respectă următoarele condiţii:

  • La cernere, 90% din material trebuie să treacă prin sita cu mărimea ochiurilor de 35 mm,
  • Procentul de carbon echivalent trebuie să fie mai mare de 5% în masa de materii uscate,
  • Procentul de azot echivalent trebuie să fie mai mare de 0,3% în masa de materii uscate,
  • Raportul C/N (carbon/azot) să fie cuprins între 10 – 20.

12. Conditii de indeplinit pentru utilizarea in agricultura:

Utilizatorii trebuie să respecte următoarele condiţii:

  • Împrăştierea compostului trebuie sa se facă la suprafaţa solului,
  • Dacă deşeurile sunt proaspete şi se utilizează mai mult de 10 t/ha, trebuie să se lase după împrăştierea acestuia, până la însămânţarea recoltei (1 – 1,5 luni) pentru ca să se finalizeze fermentarea şi să aibă loc maturarea,
  • Se va utiliza de preferinţă compost grosier pe terenurile argiloase compacte şi compost fin pe terenurile uscate nisipoase,
  • Compostul cu un conţinut mai mare de 5% calciu va fi utilizat de preferinţă pe solurile acide,
  • Compostul poate fi folosit pe terenurile cu solul sărac în humus,
  • Dozele recomandate variază între 20 – 100 t/ha în funcţie de calitatea solului şi natura culturii ce va fi însămânţată şi poate conduce la o creştere a recoltelor, în medie, cu circa 15 %/an.

Utilizarea compostului este rentabilă în general pentru utilizatorii aflaţi la o distanţă de maximum 200 km faţă de instalaţia de producere a compostului. Peste această distanţă, cresc costurile cu transportul şi nu mai este economică utilizarea lor.

Carta verde

Pe site-ul Comisiei Europene a fost publicat un material referitor la managementul bio-deseurilor in Uniunea Europeana, la care se asteapta comentarii si puncte de vedere la adresa de e-mail afisata pe site, pana la 15 martie 2009.

Controlul scurgerilor

Materialele descărcate sau vehiculele care alimentează staţia pot prezenta scurgeri. De exemplu, furtunele din sistemele hidraulice de compactare sau care echipează camioanele de gunoi se pot rupe.

Pentru a preveni aceste inconveniente, este necesara crearea unui plan pentru controlul scurgerilor, care sa prevada identificarea şi localizarea scurgerilor, utilizarea materialelor absorbante şi a metodelor de curăţire. Pentru scurgerile mari, planul trebuie să includă şi prevenirea infiltrării acestor scurgeri în sistemele de evacuare a apelor reziduale sau pluviale.

Prevenirea mirosului de la o statie de compostare

Mirosurile provenite de pe o platforma de compostare pot fi controlate datorită unor caracteristici de proiectare şi funcţionare.  Astfel se creste distanta între sursa care degajă mirosul şi receptor.

Pentru stabilirea orientarii si amplasarea cladirii in raport cu terenurile învecinate, trebuie sa se observe direcţia din care bate vântul în mod obişnuit. De asemenea, trebuie sa se faca orientarea atentă a clădirii şi a uşilor de acces astfel încât să nu afecteze vecinii şi închiderea cât mai multor uşi în timpul orelor de funcţionare.

Alte aspecte de proiectare de care trebuie sa se tina seama pentru prevenirea mirosurilor:

- Crearea unor platforme uşor de curăţat, inclusiv a unei suprafeţe de beton usor înclinate, pentru a facilita scurgerea apelor reziduale.

- Eliminarea intrândurilor, a colţurilor şi suprafeţelor perfect plate, care sunt greu de curăţat, şi în care se pot acumula gunoaie;

- Sigilarea suprafeţelor din beton sau altor materiale semi-poroase pentru a preveni absorbţia mirosurilor;

- Minimizarea timpului depozitării deşeurilor în staţia de compostare;

- Încorporarea unor sisteme de neutralizare a mirosurilor;

- Înlăturarea tuturor deşeurilor de pe platforma de descărcare, din buncărele de alimentare a benzilor transportoare, din buncărul de stocare a refuzului la sfârşitul fiecarei zile de lucru, iar apoi curăţarea acestor zone;

- Includerea unor bazine, găuri de scurgere în podele şi sisteme de evacuare, astfel încât resturile mirositoare să nu se acumuleze;

- Tratarea periodică a sistemelor de scurgere cu substanţe care dezinfectează şi neutralizează mirosurile.

Protectia mediului la o statie de compostare

- Orientarea clădirilor în asa fel încât topografia locului şi zidurile din zonele tampon ale instalaţiei să protejeze vecinătăţile de expunere directă la sursa de zgomot;

- Închiderea utilajelor care nu lucrează şi oprirea motoarelor vehiculelor care aşteaptă intrarea în staţie;

- Evitarea fluxului de trafic din vecinătatea zonelor locuite;

- Amplasarea intrărilor în clădiri astfel încât să nu fie pe direcţia vecinătăţilor care ar putea fi deranjate de zgomot;

- Echiparea alarmelor care scot sunete intermitente cu becuri intermitente sau alte mijloace de avertizare;

- Echiparea cu materiale amortizoare de sunet a zidăriei şi plafoanelor construcţiilor;

- Restrângerea activităţilor producătoare de zgomot în anumite clădiri sau incinte. De exemplu, elementele de execuţie ale compactoarelor ar putea fi amplasate în zone speciale împreună cu alte echipamente care nu produc zgomot;

- Întreţinerea corespunzătoare a amortizoarelor de zgomot şi a compartimentului motoarelor aparţinând utilajelor mobile care funcţionează în staţie;

- Păstrarea cât mai multor uşi închise în timpul orelor de funcţionare;

- Efectuarea activităţilor care produc cele mai mari zgomote la anumite ore, cum ar fi dimineaţa şi după-amiaza, când locuitorii pleacă şi vin de la serviciu, în intervalul când locuitorii nu sunt acasă sau când nivelul de zgomot exterior staţiei este maxim.

Omorat in compost

Un muncitor de la o statie de compostare din Minneapolis a cazut accidental intr-o gramada de compost, care continea o cantitate mare de frunze, moartea fiind provocata de sufocare.

Riscuri crescute de accidente

Ca orice activitate prestata, exista si la sistemel de compostare riscuri pentru sanatatea si securitatea oamenilor. Astfel, apar riscuri si datorita transportului si al utilajelor existente.

Transport:

- mai multe locatii, mai multe autoutilitare;

- mai multe locatii unde publicul are acces in zona (locatii de oreluare, statii de transfer) si nu intelege riscurile legate de utilaje si autoutilitare;

Utilaje:

- Prea multe taisuri fara protectie, tocatoare, role, compactoare;

- Operatorii nu sunt obisnuiti cu practicile industriale generate si nu opereaza sisteme sigure in caz de avarie;

- uneori cilindrii compresori si baloti se afla in locuri publice;

- din cauza naturii eterogene a deseurilor, echipamentele sunt adunate in mai multe locuri care trebuie curatate aducand populatia in preajma tocatoarelor si rolelor. Trebuie instalate sisteme de siguranta in caz de avarie.

Sanatate

Sistemele de compostare pot avea un caracter de periculozitate, in anumite momente din perioada de functionare.

Astfel aerosolii au un efect negativ asupra sanatatii umane prin prezenta fungilor si microorganismelor. Singurul moment cand populatia ar putea fi afectata de bioaerosoli este atunci cand gramezile de compost sunt intoarse sau cernute.

Muncitorii sunt si ei afectati din cauza zgomotului si a bioaerosolilor. Operatorii de pe teren si soferii de pe autospecialele de colectare prezinta un grad ridicat de expunere.

Reactie chimica

Materie organică proaspătă + O2 = materie organică stabilizată + CO2 + H2O + căldură

În cazul glucozei:

- pentru procesele aerobe (cu aport de oxigen):

C6H12O6 + 6O2 → 6CO2 + 6H2O + caldură 2.800 kJ/mol

Toate reacţiile chimice de acest tip produc substante stabilizate, fără miros, fără microbi, fără infestarea mediului

- pentru procesele anaerobe (fara oxigen):

C6H12O6 → 3CH4 + 3CO2 + căldură  400 kJ/mol

Reacţiile de acest tip generează substanţe instabile chimic, generează mirosuri, facilitează apariţia microbilor, infestează mediul înconjurător.

Compozitia deseurilor biodegradabile

Deseurile municipale biodegradabile reprezinta partea organica din deseurile municipale si conform Raportului Agentiei Europene de Mediu, fractia biodegradabila este reprezentata de:

- deseuri alimentare si de gradina;

- deseuri de hartie si carton;

- textile;

- lemn;

- alte deseuri biodegradabile continute in deseurile colectate.

Evolutia compozitiei deseurilor menajere in perioada 2002-2006

Responsabilitatea pentru gestionarea deşeurilor municipale aparţine administraţiilor publice locale. Pana in prezent s-au implementat diverse proiecte de colectare a deşeurilor menajere.

În anul 2006 în toate localităţile urbane cât şi în unele localităţi rurale s-a practicat colectarea în amestec a deşeurilor menajere şi asimilabile, atât de la populaţie cât şi de la operatori economici. Colectarea selectivă s-a introdus doar la nivel de proiecte pilot în câteva localităţi. La sfârşitul anului 2007, la nivel naţional, colectarea selectivă a fost implementată în 183 localităţi, beneficiind de aceste servicii un număr de 2.412.472 locuitori.

Evoluţia compoziţiei deşeurilor menajere în perioada 2002 – 2006 este prezentata in tabelul de mai jos:

Astfel, deseurile biodegradabile au ponderea cea mai mare din deseurile municipale. Deoarece depozitarea deseurilor biodegradabile produce emisii de metan, gaz cu efect de sera si contribuie la încalzirea globala este necesara reducerea cantitatii de deseuri biodegradabile depozitate.

În acelasi timp, reciclarea si valorificarea energetica a deseurilor conserva materialele virgine (resursele) si reduc utilizarea combustibililor fosili, micsorand emisiile gazelor cu efect de sera.

Prin reducerea cantitatii de deseuri depozitate si prin cresterea cantitatilor de deseuri reciclate, compostate sau valorificate energetic, se reduc considerabil si emisiile de gaze cu efect de sera din deseuri.

Surse: “Raport privind starea mediului in România in anul 2006″

“Planul Naţional de Gestionare a Deseurilor”

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.